Pana la urma mai devreme sau mai tarziu se adevereste acea vorba "toti barbatii sunt la fel ", oricat ai incerca sa te minti la inceput ca "asta e altfel ","asta nu e orgolios , nu e gelos " etc. pana la urma iti dai seama ca lucrurile nu sunt atat de roz cum le vedeai tu la inceput , ca si in baiatul tau exista ceva care sa te deranjeze si mai tarziu sa te faca sa suferi . Oare de ce nu imi pot eu modela baiatul perfect ?Acel baiat cate sa nu ma faca sa plang niciodata?Dar din pacate nu sunt vrajitor :( . Si acum ca de fiecare data am fost naiva si am crezut in "EL" , am crezut in vorbele lui , am crezut in tot ca in toti ceilalti . Si am spus" asta este al meu , asa voiam eu sa fie baiatul meu ", dar nu e chiar asa .Nu pot sa ma invat minte odata pentru totdeauna , ca pana la urma totul se termina . Nu pot sa ma invat minte ca cu cat mai frumoasa e relatia cu atat mai dureros e sfarsitul ... De ce oare? Poate daca nu ar exista clipele astea in care suntem nefericiti , nu am putea gusta fericirea la toata intensitatea ei . Dar daca stiam ca asta este pretul fericirii , as fi preferat sa nu zambesc niciodata !:)
:-??Que paso?
RăspundețiȘtergere