Se spune ca dragostea unui parinte fata de copilul sau nu poate fi inlocuita cu nimic in lume ,este unul din cele mai frumoase sentimente .Poate cand eram mica nu realizam acest lucru cum il realizez acum, si poate ca acest fapt ma ajutat sa trec mai usor peste unele lucruri.Cu timpul am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca tata nu mai este langa noi ,m`am obisnuit cu ideea ca singura noastra legatura este telefonul si casetele video ,m`am obisnuit sa cer parerea unui singur parinte .
Au fost insa momente in care sufeream , simteam golul provocat de lipsa lui.
Erau momente dureroase.. cand vedeam cum la sedinte la unii colegi veneau tatii sau chiar amandoi parinti , pe cand la mine era prezenta doar mama , mereu si mereu .Sau cand mergem cu mama in oras si vedeam copii cu mama si tata de mana. Cu greu m`am obisnuit si cu ideea ca eu o am pe mama si ea mie de toate, si tata si mama si prieten.Cu aceasta ocazie tin sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine. Dar oricat a incercat ea nu l`a putut inlocui pe el ,pe TATA .
Nu pot descrie ce am simtit in momentul in care l`am vazut prima data dupa 8 ani;Imi venea sa il imbratisez, sa urlu de bucurie sa il pup , sa ii arat cat de mult mi`a lipsit , dar nu puteam face lucrile astea, ceva ma retinea ...Mi`am dat seama ca el e de fapt un strain pentru mine,nu il mai recunosteam , nu stiam cum sa reactinez in prezenta lui,parca era un paravan intre noi ,un paravan prin care nu ne puteam arata adevaratele sentimente tata-fiica.Plangeam.Nici acum nu stiu de ce plangeam ... de bucurie ?Sau de tristete? Am asteptat atat acel moment si nu puteam face nimic. Ma uitam la el si nici nu puteam sa`l strig "tata", mi se parea absurd , timp de 8 ani nu am mai facut asta , decat la telefon , mi se parea ireal.
Cand m`am obisnuit in sfarsit cu prezenta lui , a trebuit iar sa plece . Atunci m`am durut mai tare , decat in urma cu 8 ani . Acum pleca pentru a 2`a oara, iar eu eram pur si simplu incompetenta sa fac ceva,sa`l impiedic sa ma lase iar singura cu mama .L`am pierdut pentru a 2a oara...Asta a durut foarte tare, nu am cum sa exprim asta in cuvinte...
De atunci l`am mai vazut de 2 ori si vreau sa spun ca de fiecare data cand ma duc la el , ma duc cu inima plina de fericire, si cand plec de acolo , parca las ceva din mine acolo la el.
Poate asa e mai bine , dar imi lipseste; acum mai mult ca niciodata .. as da orice sa fie langa mine sa`i povestesc despre toate..dar e imposibil.Asa a fost sa fie..insa gandul ca lui ii e bine acolo, si ca este fericit parca ma mai face sa zambesc cand ma gandesc la el .Poate acesta e pretul fericirii lui, sa stea departe de mine...Sa stii ca`mi lipsesti mult !
